Jocuri de noroc

Jocul de noroc, în orice formă, fie că e ruletă, păcănele, pariuri sportive, poker, debutează ca o distracţie ocazională şi nevinovată, de cele mai multe ori în adolescență, dar se transformă rapid într-o obsesie care le distruge viața celor avizi de adrenalină, câştiguri financiare rapide și simple sau alte recompense. Efectele sunt de multe ori dezastruoase: jucătorul ajunge ruinat financiar, se îndepărtează de familiei și prieteni.

Doi dintre jucătorii anonimi care se tratează la Centrul Armonia au acceptat să împărtășească pentru B365.ro experința lor cu inamicul comun care le-a distrus viața: jocul de noroc. Totul a început din curiozitate, dar, în timp, amândoi au devenit dependenți, au pierdut tot ce aveau, de la bani, până la relațiile cu cei dragi. Amândoi sunt tineri, ca majoritatea celor care frecventează întâlnirile.

Andrei, 24 de ani: ''Credeam că jocul este o rezolvare. De fapt, jocul doar mi-a luat tot ce aveam''

Primul jucător, sau, mai precis spus, fost jucător cu care am discutat, Andrei, are 24 de ani. El a început să joace din clasa a zecea și s-a lăsat în urmă cu două săptămâni. Este vulnerabil, așa cum el însuși se caracterizează, dar în plin proces de vindecare.

''Cum a început toate povestea... Așteptam un prieten să mergem undeva la un suc. A întârziat vreo jumătate de oră. Când a venit, mi-a spus: bă, din 10 lei am făcut 70 de lei. Eram fascinat de idee. Și am zis, mergem în oraș, apoi facem din alți 10 lei 70, da? Voiam să învăț secretul banului făcut ușor'', își amintește tânărul primul contact cu jocurile de noroc.

A început să joace foarte mult, la început pe sume mici, cât să-și scoată banii de bere. După care, mirajul banilor l-a cuprins. ''Plecam cu 5000 lei la cazino și-mi propuneam: joc doar 1000 lei. De bine, de rău, îmi rămân ceilalți bani. Bineînțeles, pierdeam, voiam să recuperez ce-am pierdut și ajungeam să-i joc pe toți. Și-i pierdeam pe toți. Culmea este că cel care m-a inițiat în toată tărășenia nu este dependent. El juca un milion, dacă pierdea, pleca, dacă făcea mai mulți, se mulțumea cu acel câștig. Nu plusa. Eu, în schimb, eram în stare să joc non-stop, tot ce aveam...'', povestește Andrei.

Cu cât înainta în vârstă, lucrurile se înrăutățeau. Tânărul a ajuns să se împrumute pentru a juca, avea datorii multe, fura bani din casă, amaneta bijuterii, vindea bunuri. ''Știi,  jocul este doar vârful aisbergului. Cauzele, cel puțin în cazul meu, sunt altele. Taică-miu a murit de când eram mic, maica-mea s-a chinuit mult cu mine, n-aveam bani. Așa că, la o vâstă fragedă, mi-am asumat statutul de cap al familiei, să zic așa. Voiam să fac bani, să o ajut pe maică-mea, să fie totul bine. Cum apărea o nevoie de bani, mă duceam să joc. Îi voiam repede, credeam că jocul este o rezolvare. De fapt, jocul doar mi-a luat tot ce aveam'', continuă tânărul.

La un moment dat, a aflat și mama lui Andrei cu ce se ocupă acesta. ''Nu lucram la acel moment, orice ban pierdut nu puteam să-l pun înapoi. Când se ajungea la sume mari, se ajungea la mama. Acum doi ani am pierdut zeci de milioane și a aflat. Plângea, mă întreba de ce-i fac asta, dacă ea se chinuie pentru noi. Dacă nu cunoști că este o dependență, începi cu reproșuri, acuzi persoana respectivă'', spune el.
Totuși, reproșurile au avut un rezultat parțial. ''I-am promis că nu mai joc. Și un an am întrerupt contactul cu tipul respectiv, inițiatorul. Pentru că jocul avea clar o legătură cu el. Adică mă duceam și fără el, dar când îl vedeam, chiar dacă nu venea cu mine, eu intram la cazino. Îmi declanșa o chestie în cap, habar n-am'', povestește Andrei.

Dar orice minune ține... un an, în cazul acesta. ''Ne-am reîntâlnit, am fost de câteva ori cu el la cazino. Și am început să joc foarte des, următorii doi ani. M-am angajat, aveam mai mulți bani să joc. Dar îi pierdeam pe toți. Făceam credite la bancă ca să pot juca'', continuă.

Dependența a continuat, doar jocul băiatului s-a schimbat. A trecut de la ruletă la... păcănele. ''Față de ruletă, unde nu câștigam sume mari, nu știu ce s-a întâmplat cu păcănelele. În două săptămâni, cu tot cu cheltuieli, am câștigat vreo 10.000 lei. Mi-am acoperit găurile, așa că am spus că nu mai joc. Am stat cuminte o lună, iar după am pierdut mai mult decât câștigasem. Iar am făcut credite la bancă... A doua zi după ce-am pierdut o sumă enormă pentru mine, ce-am făcut...m-am împrumutat cu 10 milioane, să mai joc'', acesta este efectul pe care jocul l-a avut asupra lui Andrei: lipsa oricărui control.

Tânărul a ajuns la concluzia că dependența de jocuri le atrage și pe celelalte: alcool şi tutun. "Pe mine jocul m-a făcut să fumez, să beau până ajungeam în șanțuri...Bețiile mele s-au terminat ori cu ambulanța, ori cu poliția. Pe 1 mai anul trecut am ajuns la spital în comă alcoolică'', mărturisește băiatul.

Andrei s-a lăsat pe 3 februarie de jocuri. Vine la terapie de la începutul anului, dar a avut recăderi. L-a adus un coleg de muncă, care are aceleași probleme ca și el.

Când l-am rugat să ne explice ce simte în momentul în care nu se poate abține de la jocuri de noroc, tânărul a spus că nu este vorba numai de bani, ci de starea pe care o are când joacă, se deconectează de realitate și simte adrenalina. ''Dacă era vorba de bani, m-aș fi oprit probabil când aș fi observat că pierd. Sau nu i-aș fi jucat și pe cei câștigați până să-i pierd și pe ăia'', explică acesta.

Acum are datorii la bancă și la cunoștințe. Speră să se recupereze și-și pune toată încrederea în terapia de la centru. ''Terapia mă ajută foarte mult. Am realizat că e o chestie care să se întâmpla tuturor în situația mea. Mă ajută și când văd cazul unora care au reușit să nu mai joace. Mi-au spus cum se abțin ei. Dar mă ajută și invers, când vin persoane care joacă, pierd, explică cum s-au simțit. Mi se face pielea de găină, resimt și eu stările", spune el.

''Încerc. E singura soluție pe care o am acum'', asta a fost replica care a încheiat povestea băiatului.

''Jocul m-a făcut să vreau să mă sinucid. Credeam că este singura soluție''

Cea de-a doua poveste este a unei reușite. George, tânărul de 26 de ani cu care am discutat, s-a lăsat cu două săptămâni înainte să înceapă programul Jucători Anonimi și nu a mai intrat niciodată într-o sală de jocuri de atunci. El juca din clasa a 8-a și spune că totul a început dintr-o curiozitate.

''Era mai mult un fel de socializare. Mergeam cu băieții la păcănele, jucam poker etc. În liceu, am început să simt gustul jocului și să pierd din ce  în ce mai mulți bani. Ai mei bănuiau, dar nu am recunoscut niciodată asta în fața lor'', spune acesta.

Când a dat la facultate în București, lucrurile s-au înrăutățit. "Nu intrasem la facultatea la care-mi dorisem, eram la una care nu mi-a plăcut, n-am reușit să termin. Am dat de libertate, așa că jucam întruna. Așa-mi câștigam existența. N-am terminat anul acolo și m-am dus acasă. În vara aia cât am stat acasă numai asta făceam. Jucam poker, am învățat de la alții mai mari șmecherii, reușeam să-mi duc traiul așa'', povestește George.

După care, s-a angajat în armată. ''Când aveam permisii, ieșeam în oraș, la poker sau la păcănele'', își amintește băiatul.

După doi ani, s-a întors în București. '' Așa a început cea mai urâtă perioadă a vieții mele. M-am afundat din ce în ce mai mult în patima asta. A trecut de la o joacă la o adevărată obsesie. Jucam și la cazino, și pariuri, și păcănele. De toate. Am început să pierd toți banii. Am făcut credite la bancă, pentru a putea juca. Am ajuns să amanetez bijuteriie, să vând de prin casă'', povestește tânărul.

Persoana care a fost întotdeauna lângă George a fost prietena lui. Cu răbdare, acesta l-a susținut pe tot parcursul perioadei în care jocurile l-au pus la pământ. ''Stăteam cu prietena mea. A văzut în ce situație sunt și a făcut și ea credite la bancă, să mă ajute. Îi promiteam că nu mai joc. Dar dependența era mai presus de mine'', spune George.

Deși își dădea seama că jocul nu înseamnă în niciun fel câștig, ci doar pierdere, nu se oprea. ''Puteam să mă abțin doar perioada în care pierdeam o sumă considerabilă, până o recuperam. După care mă apucam din nou. Când mă întorceam la joc, mă gândeam și la adrenalină, și la câștig..deși știam că niciodată nu o sa se aleagă ceva de banii ăștia. Mai mult, ascundeam banii pe care-i făceam. Unu la mână pentru că nu voiam să afle prietena mea că mai joc, iar alt motiv era că voiam să am bani, să-i joc din nou'', povestește el.

Jocurile l-au adus pe George în pragul disperării, până ce a ajuns să se gândească la suicid. '' Am pierdut contactul cu toți prietenii, nu mai vorbeam cu părinții. Doar prietena mea mă mai sprijinea, dar mi-era frică să n-o pierd și pe ea. Aveam datorii. Așa că am ajuns să vreau să mă sinucid. Am plănuit totul. Am concluzionat că este cea mai bună soluție, singura scăpare. Din fericire, nu am putut să fac asta...'', spune tânărul.

Cu două săptămâni înainte să vină la Centrul Armonia, Alin a hotărât să renunțe la jocuri. '' Prietena mea a găsit pe internet Centrul Armonia. Am hotărât să vin la terapie. Și a fost o decizie foarte bună. Am aflat că nu sunt singurul cu o astfel de problemă, că am nevoie de voință și că nu este imposibil să te lași. Trebuie să vrei. De atunci, n-am mai intrat niciodată într-o sală de jocuri. Dar vin la terapie în fiecare miercuri'', spune băiatul.

Jucătorii anonimi se întâlnesc în fiecare miercuri, de la 18.00 la 20.00, la sediul Centrului Armonia, de pe Str. Negustori 34, etaj 1.

Psihoterapeutele care îi ajută pe dependenții de jocuri de noroc, Raina Șaguna și Amelia Dumitrescu, au explicat, pentru B365.ro, cum se manifesta dependența, cum sunt ajutați oamenii să recapete controlul și cum îți dai seama că nu mai privești jocul ca pe activitate plăcută, ci ca pe o adicție pe care trebuie să o hrănești.

''Noi am vrut să începem terapia de grup pentru că oamenii au foarte mare nevoie de ajutor. Ceea ce trăiesc ei în perioadele de dependență este foarte greu. În primul rând, au probleme financiare mari. Așa că nu le puteam veni în ajutor decât în felul acesta, gratuit'',  ne-a declarat Raina Șaguna.

Rata de succes a terapiei de grup este de peste 50%. Cele două psihoterapeute fac și terapie individuală cu pacienții, iar rata de succes crește până la 80%. Totuși, există recăderi, și atât ele, cât și pacienții, sunt conștienți și avertizați că este mare posibilitatea să joace din nou, cel puțin la începutul terapie. Dar vestea bună este că cei care joacă din nou după terapie nu mai sunt niciodată la fel de lipsiți de control ca la început. ''În procesul vindecării există recăderi. Aici totul depinde de stadiul de dependență în care te afli atunci când vii. Doar că niciodată nu vor mai juca la fel cum jucau înainte. Chiar dacă au recăderi, dețin mai mult controlul asupra situației. Stau mai puțin, bagă mai puțin bani, nu mai trăiesc la fel de intens", au spus psihoterapeutele.

De ce continuă oamenii să joace, deși își dau seama că pierd mult mai mult decât câștigă? Psihoterapeutele ne-au dat o explicație.
''Dependentul nu se poate opri. Este ceva mai presus de el. Jocul debutează inițial ca o activitate plăcută. Însă, ca orice activitate plăcută făcută în exces, ea duce la dependență. În timpul în care mă duc să joc, apar niște schimbări de dispoziție sau afective majore. Ceea ce obțin prin câștig sau prin timpul petrecut acolo este ceva de care, la un alt nivel emoțional, eu am nevoie. Este o stare. Nu mă duc numai pentru bani, mă duc pentru o  stare anume: adrenalina. Asta este o motivație inconștientă. La nivel conștient, eu spun că-mi place. Cu cât stau mai mult acolo, cu atâta obiceiul se creează, devine din ce în ce mai puternic. Până când, la un moment dat, indiferent de sumele pe care le pierd, dacă-mi permit sau nu să pierd, mă duc. Mă împrumut, fac datorii, credite, intru în probleme foarte mari. Interior trăiesc un sentiment de vinovăție foarte mare, ajung să-i evit pe ceilalți, am stări de depresie, anxietate, la un moment dat se poate ajunge și la suicid'', spune Raina Șaguna.

Profilul dependentului de jocuri de noroc

''Dependentul de jocuri este o persoană vulnerabilă și, în primul rând, există imaturitate la bază. În momentul în care sunt imatur, atunci doza mea de subiectivism este mare. Sunt subiectiv,  trăiesc în lumea mea, deconectat de realitate. Mă izolez, jocul îmi acoperă anumite nevoie pe care realitatea nu mi le satisface. Dependentul de jocuri de noroc are, de regulă, carențe afective, probleme în familie sau în relațiile cu ceilalți'', a explicat Amelia Dumitrescu.

''De cele mai multe ori, dependenții se confruntă cu neînțelegerea de către familie și cei din jur. Aceștia consideră că jucătorul este iresponsabil, dar nu realizează cu dependența îl distruge și că are nevoie de ajutor. Oamenii care joacă trăiesc sentimente de vinovăție. Ei îți vor jura, cu lacrimi în ochi, că se lasă. Și chiar cred asta în momentul acela", continuă psihoterapeuta.

Între jocul social și jocul patologic este o linie fină, aproape de neperceput pentru jucători. " În prima categorie sunt oamenii care se pot controla, câstigă, pierd, se opresc la timp.  Ceilalți pierd averi, familii, dar nimic nu contează, impulsul de a se duce să joace este mai presus decât ceea ce ar trebui să îi oprească. La grup au venit oameni care pierduseră sute de mii de euro, afaceri, case, aveau datorii de nu și le puteau plăti într-o viață. Dar jucau'', explică psihoterapeutele.

La momentul acesta, între 10 și 15 oameni vin la Jucători Anonimi. Deși există și femei care joacă, la Centrul Armonia nu a venit, până acum, nicio femeie. Majoritatea celor care au apelat la terapie de grup sunt adolecenți, dar au venit și persoane mai în vârstă. ''Au apelat la noi persoane cu vârste curpinse între 20 și 60 de ani'', au spus psihoterapeutele.

''Cei mai mulți pacienți sunt aduși de soții. Sunt și care au venit singuri, dar foarte puțini'', povestesc psihoterapeutele.
La grup, prima etapă prin care dependentul trebuie să treacă este conștientizarea situație: să-și dea seama că are o problemă. Oamenii își povestesc experiențele și învață unii de la alții cum să treacă peste dependență.

Principalii factori de risc în apariţia dependenţei de jocuri de noroc sunt următorii:

- vârsta: tinerii sunt de două ori mai vulnerabili decât adulţii, fiind afectaţi în mod special cei cu un nivel scăzut de educaţie, care au probleme de sănătate mentală, consumă alcool sau droguri şi le place să-şi asume riscuri;

- sexul: bărbaţii prezintă un risc mai mare decât femeile;

- antecedentele de depresie şi anxietate existente in istoricul medical al jucătorului;

- comportamentul impulsiv al jucătorului;

- consumul abuziv de alcool, țigări, droguri ;

- existența unor trăsături accentuate de personalitate;

- intoleranța la plictiseală;

- iluzia controlului asupra jocului;

- disponibilitatea de a juca.

Câți români sunt dependenți de jocuri de noroc, conform statisticilor

La sfârșitul anului trecut a avut loc o conferință organizată de Psymotion, o clinică privată de psihiatrie din București, și de o nouă organizație non-guvernamentală – Asocitația pentru Prevenirea și Tratarea Adicției, Transparența și Egalitate de Șansă în Gambling. La acea conferință, potrivit stiri-azi.ro, s-au prezentat statisticile referitoare la adicția de gambling. Astfel, în România sunt peste 10.000 de cazinouri, săli de jocuri și case de pariuri de cartier, pe care aproximativ 1.5 milioane de români le folosesc - 10% dintre aceștia clasificați ca aparținând categoriei de jucători compulsivi, dependenți. Această parte a industriei de jocuri de noroc aduce un profit de peste 1.2 miliarde de euro pe an și, conform datelor furnizate la conferință, aceste mici afaceri de cartier se sustrag de la plata taxelor din cauza unei legislații neputincioase și a unei aplicări necorespunzătoare a legii. Componenta online a acestei industrii valoreaza și ea miliarde, dar este complet nereglementată și nesupusă impozitelor.